Cifra care lipsește

Numărătorul e acolo. Numitorul e acolo. Membrii sunt acolo. Tot ce lipsește e o singură împărțire — și decizia de a o publica.

Nu e o scăpare tehnică. E exact linia pe care un raport despre piața arhitecturii ar fi trebuit s-o pună prima — și singura care i-ar fi spus breslei dacă o duce mai bine sau mai rău decât anul trecut.

Raportul arată chiar că femeile declară valori și suprafețe mai mici. Dar astea sunt metrici de volum al proiectelor, nu de plată. Diferența care s-ar simți în buzunar — decalajul de venit — nu e măsurată niciodată.

„Valorile înregistrate în sistem de către arhitecți sunt aparent plafonate la nivelul valorii de impozitare prestabilite de către fiecare administrație locală în parte, ceea ce indică în mod surprinzător costuri nerealist de scăzute față de piața reală.”

Din 2026, statul a urcat cu ~80% minimul de impozitare — la Cluj, 2.677 lei/mp — recunoscând tacit că vechea bază era ireal de mică. Dar nici aproape dublat nu ajunge la realitate: costul de a construi e de două-trei ori mai mare. Iar raportul declară ≈ 1.100 lei/mp — sub jumătate din noul minim. Practica e uniformă la nivel național: pe masă e numărul și sistemul care îl produce, nu arhitectul care completează formularul.

Profesia se ghidează, în continuare, după singurul barem de onorarii al OAR — cel din 2005, neactualizat de douăzeci de ani. Între timp costul de a construi s-a dublat. Arhitectul aleargă pe loc, cu un barem fosilă în mână.

Raritatea ar trebui să ridice prețul. Aici nu o face — semn că problema nu e oferta, ci poziția socială a profesiei.

Raportul numără 10.755 de oameni, dar nu-i așază pe nicio axă de venit — așa că nu spune nicăieri că, raportat la propria societate, profesia e plătită cel mai prost din Europa. Iar baza se subțiază: tot mai puțini tineri rămân în ea.

Citită așa, întreaga hartă de valori a raportului nu măsoară economia — ci gradul de subdeclarare. O singură filială mai cinstită face inutile zeci de hărți județene.

În cinci ani, proiectul median al unei instituții publice a crescut cu aproape 200%. Al persoanei fizice — cu 23%, sub inflație. Foarfeca dintre ele s-a deschis de la 7,4× la 17,8×. Arhitectul care lucrează pentru oameni proiectează, în termeni reali, pentru o piață care sărăcește.